Bătrânul tâmplar

    Un tâmplar ajuns la vârstă a treia, dorea să se pensioneze. Îi aduse asta la cunoștință, patronului său, care era proprietarul unei firme de construcții. Îi spuse acestuia despre intenția lui de a părăsi munca pe care o făcuse mulți ani la rând, muncă care îi asigurase un trăi destul de confortabil, lui cât și familiei lui. În sinea lui știa că îi va fi mai greu fără salariu permanent, dar vroia să se bucure în liniște, de ultimii ani din viață, alături de familia lui. Speră totodată că se va descurca cu ce a economisit de-a lungul anilor.

    Patronului îi păru tare rău că unul dintre cei mai buni angajați ai lui, se hotărâse să-l părăsească, și îl ruga să-și mai amâne puțin decizia și ca o ultimă favoare să mai construiască o ultima casă.

    Tâmplarul a fost de acord, dar se vedea cu ușurință că inima și mintea era de altă părere. Își pierduse entuziasmul și dăruirea cu care lucrase până atunci, iar casa o demonstra din plin, prin calitatea foarte slabă a lucrării, făcută în mare parte de mântuială și în mare grabă. Era un mod tare neplăcut și rușinos de a-și termină cariera.

    Când casa fusese terminată, tâmplarul îl chema pe patronul său, să îi arate casa, și să-i predea acestuia cheile casei. Însă patronul, emoționat, îi spuse că această casă i-o dăruiește lui, că este cadoul său de pensionare, către tâmplarul nostru.

    Ce șoc, ce rușine! Dacă ar fi știut de la început că această casă ii este destinată lui, ar fi construit-o cu totul altfel.

    Acum era nevoit să trăiască în casa pe care singur și-o făcuse, fără să o facă cum se putea mai bine. 

MORALA 

Această poveste ne trasează o posibilă învățătură legată de dedicare și responsabilitate în munca pe care o facem. Tâmplarul a decis să-și încheie cariera și să se bucure de ultimii ani ai vieții sale, însă a acceptat să mai construiască o casă la rugămintea patronului său.

Povestea subliniază importanța de a ne păstra entuziasmul, devotamentul și standardele de calitate în munca noastră, chiar și atunci când ne aflăm la finalul unei etape sau în pragul pensionării. Este o avertizare cu privire la consecințele neglijării și a pierderii direcției atunci când ne pierdem motivația.

De asemenea, povestea evidențiază ideea că acțiunile noastre, chiar și cele aparent mici, pot avea consecințe pe termen lung și pot influența calitatea vieții noastre. Este important să fim consecvenți și să ne asumăm responsabilitatea pentru ceea ce facem, chiar și atunci când simțim că suntem aproape de finalul unei perioade a vieții noastre. I.V.A. 

*Poveste preluată din Social Media